Gresia și faianța trebuie alese în funcție de spațiul în care vor fi montate, nu doar după culoare sau model. În baie contează rezistența la apă, aderența pardoselii și ușurința întreținerii. În bucătărie, plăcile trebuie să suporte petele de grăsime, curățarea frecventă, aburul și traficul zilnic. Dimensiunea încăperii, starea pereților și tipul încălzirii influențează la rândul lor alegerea.
O placă scumpă nu garantează automat o amenajare reușită. Montajul, adezivul și pregătirea suportului sunt la fel de importante. Dacă verifici specificațiile tehnice și calculezi corect cantitatea necesară, poți obține un rezultat durabil, ușor de întreținut și potrivit stilului locuinței.
Diferența dintre gresie și faianță
Faianța este concepută în principal pentru pereți. Are o structură mai ușoară, se taie relativ simplu și nu este realizată pentru a suporta greutatea mobilierului sau traficul zilnic. Din acest motiv, faianța nu trebuie montată pe pardoseală.
Gresia este mai densă și mai rezistentă. Poate fi folosită pe podea, dar și pe pereți, dacă suportul și adezivul sunt potrivite. Plăcile grele și de format mare necesită un perete stabil și o tehnică atentă de montaj.
Pentru baie, pardoseala trebuie să ofere aderență bună când este udă. Suprafețele foarte lucioase pot deveni alunecoase, mai ales în apropierea căzii sau a dușului. O gresie mată sau ușor structurată este, de regulă, mai practică.
În bucătărie, podeaua trebuie să reziste la trafic, pete și obiecte scăpate accidental. Gresia porțelanată este o alegere bună deoarece are o structură compactă și o absorbție redusă a apei. Se comportă bine și în locuințele cu încălzire prin pardoseală.
Pe etichetă sau în fișa produsului trebuie urmărite câteva caracteristici importante:
- absorbția apei;
- rezistența la uzură;
- rezistența la alunecare;
- grosimea plăcii;
- compatibilitatea cu încălzirea prin pardoseală;
- utilizarea recomandată pentru interior sau exterior;
- variația de culoare dintre plăci.
Rezistența la uzură poate fi indicată prin clasificarea PEI. Pentru o baie rezidențială este suficientă, în general, o clasă medie, deoarece traficul este redus. În bucătărie și pe holurile conectate direct cu aceasta este indicată o placă mai rezistentă.
Aderența este întâlnită frecvent sub forma claselor R. Pentru o baie obișnuită se poate alege o gresie cu aderență moderată, iar pentru zona unui duș fără cădiță este preferabilă o suprafață mai sigură. O textură foarte aspră oferă aderență, dar poate fi mai greu de curățat.
Cum alegi plăcile potrivite pentru baie
Într-o baie mică, plăcile medii sau mari pot crea o suprafață mai liniștită, cu mai puține rosturi. Ideea că o baie mică trebuie placată exclusiv cu plăci mici nu mai este valabilă. Contează însă modul în care dimensiunile plăcilor se potrivesc cu pereții și obiectele sanitare.
Înainte de cumpărare, trebuie realizată o schiță de montaj. Aceasta arată de unde începe placarea și cât de late vor fi bucățile tăiate la margini. Fâșiile foarte înguste lângă cadă, ușă sau tavan pot strica aspectul întregii lucrări.
Plăcile rectificate au marginile tăiate precis și permit rosturi mai înguste. Ele oferă un aspect modern, dar cer pereți drepți și un montaj exact. Rectificat nu înseamnă montaj fără rosturi, deoarece materialele se dilată și au nevoie de spațiu între ele.
În zona dușului sunt importante mai ales siguranța și scurgerea apei. Plăcile foarte mari sunt dificil de montat pe o pardoseală care trebuie să aibă pantă spre o rigolă mică. Mozaicul sau plăcile de dimensiuni reduse urmăresc mai ușor panta.
Culorile deschise pot face baia să pară mai aerisită, dar albul lucios scoate în evidență depunerile de calcar. Nuanțele foarte închise pot arăta urmele de apă și praful. Tonurile de bej, gri cald, crem sau piatră naturală sunt mai ușor de întreținut vizual.
Finisajul lucios poate fi folosit pe pereți, unde reflectă lumina și se curăță simplu. Pe podea este mai potrivit un finisaj mat. Dacă baia nu are fereastră, iluminatul trebuie verificat lângă mostrele de ceramică, deoarece lumina rece poate schimba vizibil culorile.
Nu este obligatoriu să acoperi toți pereții până la tavan. Placarea completă este practică în zona dușului și lângă cadă. Pe pereții mai puțin expuși la apă se poate folosi vopsea lavabilă destinată spațiilor umede, cu condiția ca ventilația să fie bună.
Ce alegi pentru pardoseala și pereții bucătăriei
Bucătăria are nevoie de o pardoseală care se curăță ușor și nu absoarbe petele. Gresia porțelanată mată este potrivită pentru majoritatea locuințelor. Modelele cu relief adânc pot reține grăsimea și murdăria, mai ales în zona aragazului.
O gresie foarte deschisă, cu rosturi albe, va cere întreținere frecventă. Un chit gri deschis sau apropiat de culoarea plăcii este mai practic. Chitul trebuie să fie rezistent la apă și pete, iar rosturile trebuie executate uniform.
Pentru peretele dintre blat și corpurile suspendate poți folosi faianță, gresie subțire, mozaic sau plăci de format mare. Suprafața trebuie să reziste la abur și să poată fi degresată fără efort. Modelele cu multe denivelări sunt mai dificil de curățat în spatele plitei.
Plăcile de tip metrou se potrivesc în multe bucătării, dar creează numeroase rosturi. Formatele mari reduc numărul acestora și simplifică întreținerea. Montajul plăcilor mari necesită însă un perete foarte drept și decupaje precise în jurul prizelor.
Dacă bucătăria este deschisă spre living, gresia trebuie integrată cu pardoseala din zona de zi. Grosimea materialelor trebuie verificată înainte de montaj, pentru a evita diferențele de nivel. Un profil de trecere discret poate prelua micile diferențe și poate proteja marginile.
Pentru încălzirea prin pardoseală sunt potrivite plăcile ceramice indicate de producător pentru această utilizare. Adezivul și chitul trebuie să fie flexibile. Încălzirea se pornește treptat doar după uscarea completă a materialelor folosite la montaj.
Cantitatea, bugetul și montajul corect
Suprafața se calculează separat pentru pardoseală și fiecare perete placat. Din suprafața pereților se pot scădea ușile și golurile mari, dar este util să păstrezi suficient material pentru tăieturi și reparații.
La un montaj drept se cumpără, de regulă, cu 10% mai mult decât suprafața calculată. Pentru montaj diagonal, modele care trebuie potrivite sau încăperi cu multe colțuri, rezerva poate ajunge la 15–20%. Cumpără toate cutiile din același lot, deoarece nuanța și calibrul pot varia între producții.
Păstrează una sau două cutii după terminarea lucrării. Dacă o placă se sparge peste câțiva ani, același model poate să nu mai fie disponibil. Materialul rămas trebuie depozitat într-un loc uscat și protejat.
Prețul plăcilor reprezintă doar o parte din buget. Trebuie adăugate adezivul, amorsa, hidroizolația, chitul, profilele, sistemele de nivelare, transportul și manopera. Plăcile ieftine, dar deformate sau cu dimensiuni inegale, pot crește timpul și costul montajului.
Înainte de cumpărare, ia acasă câteva mostre și privește-le în lumina reală a încăperii. Verifică alături de ele mobilierul, blatul, obiectele sanitare și culoarea pereților. Cea mai bună alegere este placa potrivită spațiului, ușor de curățat și montată corect, nu produsul care urmează doar o tendință de moment.
