Constelațiile vizibile din România se schimbă pe parcursul anului, deoarece partea de cer pe care o vedem noaptea diferă odată cu deplasarea Pământului în jurul Soarelui. Orion este un reper al serilor de iarnă, Leul se vede bine primăvara, iar vara ies în evidență Lira, Lebăda și Vulturul. Toamna, Pătratul lui Pegas oferă un punct bun de pornire.
Anotimpul indică perioada favorabilă pentru observarea de seară, fără să limiteze strict vizibilitatea. Aceeași constelație poate apărea înainte de răsărit într-un alt sezon. Ora, localitatea și obstacolele de la orizont influențează ce poți vedea.
Pentru început sunt suficiente ochiul liber, o hartă potrivită datei și un loc ferit de lumini puternice. Acordă aproximativ 20–30 de minute adaptării la întuneric și folosește o lumină roșie slabă pentru hartă. Învață câteva forme evidente, apoi extinde treptat zona de cer pe care o recunoști.
Iarna, pornește de la Orion și stelele sale strălucitoare
Orion este una dintre cele mai ușor de recunoscut constelații. În serile de iarnă, caută trei stele apropiate, aproape aliniate, care formează Centura lui Orion.
În jurul lor se află un desen asemănător unei clepsidre. Betelgeuse are o nuanță portocaliu-roșiatică, iar Rigel este alb-albăstruie. Diferențele de culoare devin mai ușor de observat când stelele sunt suficient de sus deasupra orizontului.
Sub centură se găsește Sabia lui Orion. În această zonă se află Nebuloasa Orion, care poate apărea ca o mică pată difuză pe un cer întunecat și este interesantă prin binoclu.
Prelungește aliniamentul centurii spre sud-est pentru a ajunge în zona lui Sirius, din Câinele Mare. Este cea mai strălucitoare stea a cerului nocturn și poate părea că schimbă rapid culorile când se află jos, din cauza atmosferei.
În direcția opusă ajungi spre Taurul, unde strălucește Aldebaran. În apropiere, roiul Hiadelor desenează o formă de V.
Mai departe se găsesc Pleiadele, cunoscute și drept Cloșca cu pui. Acestea sunt un roi de stele din Taurul, fără să constituie o constelație separată.
Pentru o primă seară, urmărește această succesiune:
- Identifică cele trei stele din Centura lui Orion.
- Recunoaște Betelgeuse și Rigel.
- Caută Sirius de o parte a centurii și Aldebaran de cealaltă.
- Localizează Pleiadele folosind harta.
Tot iarna poți căuta Gemenii, marcați de stelele Castor și Pollux, și Vizitiul, unde se remarcă luminoasa Capella.
Primăvara, caută Leul, Văcarul și Fecioara
Primăvara, Carul Mare ajunge într-o poziție favorabilă pentru observarea de seară. Cele șapte stele cunoscute formează doar o parte din constelația Ursa Mare.
Acesta este un asterism, adică un desen recognoscibil alcătuit din stele. Constelația reprezintă o regiune delimitată a cerului și poate cuprinde mult mai multe stele decât figura familiară.
Urmează curbura cozii Carului Mare pentru a găsi Arcturus, steaua portocalie din Văcarul, numit Boötes pe hărțile cu denumiri latine. Desenul principal al constelației poate aminti de un zmeu.
Continuând orientarea spre sud, folosind harta, poți identifica Spica, steaua principală din Fecioara. Constelația ocupă o suprafață mare, iar restul desenului este mai greu de urmărit din oraș.
Leul se recunoaște după o grupare de stele asemănătoare unui semn de întrebare întors. La baza acesteia se află Regulus. Spre partea opusă, alte stele conturează corpul și zona cozii.
În apropierea Văcarului se găsește Coroana Boreală, un mic arc de stele. Forma compactă este utilă pentru începători atunci când cerul permite observarea stelelor mai slabe:
| Constelație | Reper principal | Cum începi căutarea |
|---|---|---|
| Leul | Regulus și desenul curbat al capului | Cauți forma de semn de întrebare întors |
| Văcarul | Arcturus | Urmezi curbura cozii Carului Mare |
| Fecioara | Spica | Continui din zona lui Arcturus spre sud |
| Coroana Boreală | Un arc mic de stele | Examinezi regiunea de lângă Văcarul |
Învață întâi steaua principală, apoi forma din jur. Desenele complete pot rămâne greu de văzut în condiții de poluare luminoasă.
Vara, Triunghiul de Vară te conduce către trei constelații
Triunghiul de Vară este alcătuit din Vega, Deneb și Altair. Este un asterism care leagă trei constelații diferite, iar stelele sale pot fi observate inclusiv din multe zone urbane.
Vega aparține constelației Lira. Este foarte strălucitoare, iar lângă ea se află un mic patrulater de stele mai slabe. În serile de vară, Vega ajunge sus pe cer.
Deneb se găsește în Lebăda, numită Cygnus pe hărți. Desenul principal seamănă cu o cruce și este cunoscut și drept Crucea Nordului.
Deneb marchează coada păsării imaginare, iar Albireo se află la capătul opus al axei lungi. Aripile sunt sugerate de brațele transversale ale crucii.
Altair este steaua principală din Vulturul, Aquila. Două stele apropiate o încadrează și ajută la recunoașterea zonei.
Pe un cer întunecat, Calea Lactee traversează regiunea Lebedei și Vulturului. Pentru această observație, alege o noapte în care Luna nu luminează puternic cerul.
Alte constelații interesante sunt următoarele:
- Hercule, recunoscut printr-un patrulater central.
- Scorpionul, cu steaua roșiatică Antares.
- Săgetătorul, ale cărui stele mai strălucitoare sugerează un ceainic.
Din România, Scorpionul și Săgetătorul rămân jos spre sud. Ai nevoie de un orizont liber, iar părți ale desenelor pot fi ascunse de relief, clădiri sau pâcla atmosferică.
Nopțile scurte de vară cer puțină răbdare. Pentru stelele slabe și Calea Lactee, așteaptă întunecarea completă și evită privirea repetată a ecranului telefonului.
Toamna, urmărește Pegas, Andromeda și reperele nordului
Pătratul lui Pegas este reperul principal al serilor de toamnă. Caută patru stele care conturează un patrulater mare, într-o regiune cu relativ puține stele strălucitoare.
Trei dintre stelele pătratului aparțin constelației Pegas, iar Alpheratz aparține Andromedei. Din zona acesteia poți urmări șirul principal de stele al Andromedei.
În apropiere se găsește Galaxia Andromeda, M31. Pe un cer foarte întunecat poate fi zărită cu ochiul liber ca o pată difuză, iar binoclul ușurează identificarea. Aspectul vizual este mult mai discret decât în fotografii.
Spre nord-est și est poți căuta Perseu, apoi Taurul și Pleiadele, care anunță apropierea cerului de iarnă. La începutul toamnei, Triunghiul de Vară rămâne încă vizibil o parte din seară.
Pentru orientare în orice anotimp, învață Cassiopeia, cu desenul său de W, și Carul Mare. Aceste grupări se rotesc aparent în jurul regiunii Stelei Polare.
Steaua Polară se află în Ursa Mică și indică aproximativ nordul. Ea are o strălucire moderată, astfel că nu trebuie căutată drept cea mai luminoasă stea.
Folosește o hartă pentru localitatea, data și ora observației. La hărțile circulare, marginea reprezintă orizontul, iar centrul punctul de deasupra capului.
Alege în fiecare ieșire două sau trei repere și revino asupra lor în serile următoare. Treptat, constelațiile devin legături între forme familiare, iar schimbarea anotimpurilor poate fi urmărită direct pe cer.
